Schinduf de fân: o istorie culturală

Schinduf

Schinduful de fân este una dintre cele mai vechi plante medicinale. Semințele sale, găsite în ceea ce este acum Irakul, datează din 4000 î.Hr. Arheologii au găsit, de asemenea, semințe de schinduf în mormântul lui Tutankhamon. Vechii egipteni mâncau această plantă ca legumă, iar semințele ei erau incluse în condimentele pe care le foloseau pentru îmbălsămare. Schinduful era folosit în Egiptul antic pentru a vindeca răni, inflamații, arsuri și pentru a promova nașterea și, împreună cu mierea, pentru a trata dispepsia, diabetul și rahitismul.

Notele lui Dioscoride, un antic medic, farmacolog și naturalist roman, unul dintre fondatorii farmacognoziei și botanicii, mărturisesc utilizarea pe scară largă a acestei plante în tratamentul problemelor ginecologice, inclusiv vaginite, vulvite și infecții uterine.

Semințele de schinduf au fost consumate de gladiatori și sportivi greci pentru apetit și putere crescută. În plus, grecii și romanii antici considerau schinduful ca fiind un puternic antidiabetic și l-au folosit și ca supliment popular în hrana animalelor, deoarece schinduful crește pofta de mâncare a animalelor și mirosul plantei este transferat în lapte.

În China antică, medicii foloseau schinduf pentru tratamentul herniilor, pentru boli ale vezicii urinare, dureri musculare și impotență și recomandate pentru febră, boli intestinale și pulmonare.

Semințe de schinduf de fân

Schinduful a fost utilizat în mod tradițional și este încă utilizat pe scară largă în Africa de Nord, Orientul Mijlociu și India pentru a trata anorexia, precum și un agent antipiretic, pentru a calma gastrita și ulcerele stomacale, în timpul nașterii și ca galactogen.

În Ayurveda, această plantă se numește shambhala. În medicina clasică ayurvedică, schinduful este utilizat ca tonic general pentru ameliorarea multor boli gastrointestinale, ca agent producător de lapte, precum și pentru tratamentul hemoroizilor și a tusei cronice. Femeile indiene mănâncă semințe de shambhala după naștere pentru a-și întări spatele, întineri și crește fluxul de lapte matern.

Această plantă a fost adusă în Europa Centrală în secolul al IX-lea de călugării benedictini, după care a început o cultivare destul de răspândită de schinduf în grădinile imperiale ale lui Carol cel Mare. Din secolul al IX-lea, această plantă a devenit utilizată pe scară largă în medicina europeană pentru tratamentul rănilor, febrei, bolilor respiratorii și gastrice.

Schinduful a făcut parte din Lydia Pinkham Elixir, foarte popular la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în America, care ajută la disconfortul menstrual. Acest elixir a fost considerat cea mai mare descoperire medicală din secolul al XIX-lea.

Citiți și articole:

  • Schinduf în creștere
  • Proprietăți utile ale schindufului de fân
  • Schinduf de fân în gătit


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found